Ne-a înjurat ăştia în limbi străine  

Publicat de robert

adica in Regard



Jurnal de vedetă 8  

Publicat de robert

Draguţule de jurnal,

vreau să îţi zic pe această cale, cît de mult mă enervează scîrţanii ăia de la supermarchete, care atunci cînd merg să cumpăr cîrnaţi şi bere şi mici şi vodcă şi brînză şi salam şi vin şi alte lucruri foarte necesare pentru o vedetă mare aşa ca mine, şi parizel şi bomboane, îmi cere să le dau bani pe pungă, da pînă acum era gratis. Adică s-a aliat cu toţi cu războiul împotriva terorii şi cu încălzirea globală şi cu criza şi cu d-astea, acu zice că io trebuie să le dau o mie de lei că dacă nu le dau nu am cu ce să car alea de îmi trebuie şi nici cîrnaţii şi nici şpraiu cu care mă dau ca să put frumos şi nu pot să le iau în mînă pe toate că doar două mîini are omu chiar dacă e vedetă aşa mare cum sunt şi mă iubeşte toată lumea mai ales femeile, că bărbaţii nu îmi plac că e urîţi şi n-are chestii de alea. Io i-am întrebat şi ei a zis că e cu ecologie cu d-astea şi d-aia îmi cere mie bani pe pungă care uit tot timpul să îmi iau de acasă, care să mai fac ceva economie că aşa zice la televizor care eu nu am, dar am auzit de la alţii că să facem economie şi să stăm cu lumina stinsă şi să nu mai mîncăm şaorme că nu face bine la ficat. Da mie îmi place şaormele şi mănînc chiar dacă nu face bine la ficat şi la burtă şi la ten care e un fel de piele da în alte limbi străine. Şi nici la ecologie nu e bune nici şaormele şi nici micii că strică la încălzirea globală, deşi io le mănînc şi de aia îmi cere mie bani pe pungă, da io nu le dau că le zic tot timpul că nu am şi tanti aia drăguţă şi blondă care a zis cîndva că mă ştie de undeva mă iartă de fiecare dată cînd merg să cumpăr lucruri necesare pentru o vedetă aşa mare ca mine, şi suc freş şi sămînţă, şi mi-a zis că îmi dă ea pe gratis o pungă d-aia refolosibilă că na doar sunt vedetă. Şi să ştii că nu sunt deloc scîrţan da doar nu îmi place cu astea cu ecologia, cu politica, cu criza şi cu ăia de la ziare care a uitat să vină să mă pozeze cînd le-am zis că mă duc la şoping, ca să zică şi la popor ce cumpără o vedetă aşa mare ca mine.

Te sărut pe botic,
al tău,
Bălan

Next show: 16 aprilie, Club A  

Publicat de robert

Prima reprezentaţie a avut loc cu cîteva zile înainte de Crăciun. Nu se făcea să nu fie una şi înainte de Paşte. Prin urmare:



5 lei beletul

Jurnal de vedeta 7  

Publicat de robert

Dragă jurnalule,

să ştii că sunt tot bine, sănătos deşi n-am mai scris demult, da am trecut printr-o perioadă de depresivare, care nu e acelaşi lucru cu depresurizare de care zice ăia la avion atuncea cînd dă din mâini la început cînd îţi arată cum se prăbuşeşte avionu. Şi n-am mai avut chef să scriu cu perioada asta care mi-a zis impresarul meu că e bine la artişti aşa să fie deprimaţi din cînd în cînd că dă bine să ai momente de criză, care nu e tot una cu criza de care vorbeşte ăştia toată ziua la ziar şi la televizor că aia e criză cu economia cu d-astea şi că n-are lumea bani ca să îi dea la vedete de astea tari ca mine şi să îşi cumpere iaurt şi pâine, şi la mine e alfel de criză chiar dacă nici io nu am bani să îmi cumpăr iaurt şi pâine cu toate că sunt mare vedetă şi n-am încă piscină şi jacuz. Dar impresaru meu, care el de fapt nu ezistă că e numai în capu meu cînd îmi închipui că ezistă, a zis că e bine aşa cu criza că asta e criză de inspiraţie şi chiar şi shakespir şi pinc floid şi laura andreşan a trecut prin crize din astea, şi ele , crizele, dă bine la sivi.
Aşa că să ştii că m-am tratat anticriză. Nu cu pastile că alea face rău la ficat, stomac, rinichi şi burtă. M-am tratat cu avionu. Că de aia ştiu cum dă ăia la început din mîini şi după aia îţi aduce mîncare, da numai dacă nu pleci cu loucostu cum am fost eu că n-am avut bani de haicost care să îmi dea mîncare. Şi m-am dus cu avionu departe care ca o vedetă ce sunt şi m-am tratat anti criză de inspiraţie aşa cum s-a tratat şi cehov la crimea şi paris hilton la paris, că aşa am citit io în reviste.
Da după aia am venit acasă şi tot depresat am rămas. Şi de aia n-am mai scris. Da am scris acum ca să vezi că nu te-am părăsit de tot cum fac ăia de la emisiunile alea care se trădează în dragoste.

Te pupic dulce jurnalule,
Bălan

Ne-a dat ăştia la ele (cu 2 de "l")  

Publicat de robert

Oh, voi blondelor, roşcatelor, brunetelor, verzilor şi albastrelor! Oh, voi zeiţe, voi nimphe, voi îngere şi demone! Sunt pregătit să mă devoraţi! Acum că am apărut în Elle ştiu că veţi dori cu toatele să mă iubiţi, să mă adoraţi, să smulgeţi hainele de pe mine.

Ups, dar ăsta e Elle Man. Ooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooohhh, nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Un personaj care merită un loc de cinste în istoria vedetismului mondial  

Publicat de robert

Pe vremea mea, cei care făceau playback se chinuiau măcar să dea din gură. Fata asta a dus "cântatul" într-o nouă eră. Versuri idioate, pseudomuzici s-au mai văzut. De tute e plin showbizu'. Dar aşa ceva, mai rar. Ea nici nu se face că face ceva. Nu se sinchiseşte să pară cumva. Nici măcar nu se dă simpatică sau inteligentă. Nu încearcă "să facă frumos" sau "să dea bine la TV".
Din păcate nu e vorba de un gen deosebit de inteligenţă , ci tocmai lipsa oricărui tip de inteligenţă. (Până şi OTV-iştii fac mişto de ea!) Dar acestă tută absolută aduce cu ea apocalipsa. Adică până unde se mai poate merge? Nici măcar nu mai pretindem că suntem artişti? Nici măcar nu ne sinchisim să mişcăm buzele? What's next?

Sper să vă placă melodia şi tineţi minte: o cheamă Roxana Oancea. Numele ei va fi repede uitat dar contribuţia ei în istorie va fi foarte însemnată.


Sunt vedeta !!!!!  

Publicat de robert

de pe Teatrul de azi

Bălan.unu – un blog înscenat

De vreme ce aproape orice discurs public, indiferent pe ce temă, începe cu o referire la recesiunea mondială, gândul te duce la aceeaşi temă şi atunci când constaţi că artiştii preferă monoloagele. În teatrul independent, spectacolul cu un personaj este şi mai des întâlnit, tocmai din cauza fondurilor mici de care dispun realizatorii sau din cauza spaţiului de joc redus la care au acces.

În Bucureşti, la Galeria Montage (Calea Călăraşi), spaţiu mai recent deschis circuitului artistic, anul a inceput cu un spectacol conceput şi interpretat de Robert Bălan – Bălan.unu. Gândit ca un discurs asezonat cu demonstraţii – de la cântat hituri la zi până la (un anume fel de) streaptease -, spectacolul porneşte de la structura „stand-up comedy”, dar deraiază de mai multe ori de la ea, prin distanţarea pe care şi-o impune interpretul şi prin interacţiunea cu publicul. Robert Bălan apelează la un mod direct de adresare pentru a vorbi despre chestiuni „la ordinea zilei”, care stau pe buzele tuturor – de la inepţia showbiz-ului românesc la lipsa de discernământ a presei care e responsabilă în bună parte de confuzia de valori perpetuată de ani de zile. Interpretul are dreptate când pretinde să fie şi el o vedetă, într-o lume în care orice sportiv care nu are nimic de spus câştigă automat acest statut doar pentru că i se pune un microfon în faţă la sfârşitul fiecărui meci.
Dincolo de hazul lui, structura spectacolului este cea care interesează cel mai mult: interpretul cântă, dansează, la un moment dat dispare din scenă, interacţionează cu publicul, întrerupe discursul şi se ceartă cu omul de la „tehnic”, ba chiar a scris în avans şi cronica spectacolului – mai exact două, una „de bine” şi una „de rău”, cronici care au fost publicate în Suplimentul de Cultură.
E un fel de „blog înscenat” de vreme ce toate materialele strânse aici la un loc sunt trecute printr-un filtru personal care produce automat şi o raportare critică, un comentariu implicit. „Antrenamentul” de jurnalist cultural al interpretului (de profesie actor şi regizor) a determinat probabil această abordare pe cât de neaşteptată, pe atât de interesantă.
Eu am văzut spectacolul la Galeria Montage, dar se pare că el „circulă” prin Bucureşti – se mai joacă la Club A şi, mai nou, la clubul „La Birou” din Tei (detalii pe www.balanunu.com).


Cristina Modreanu

bălan.unu - trailer  

Publicat de robert

Ne-a dat ăştia la radio 2  

Publicat de robert

Am fost si eu, aseara, la Balan.unu, spectacolul regizat, produs, interpretat, criticat (în bine si rau) de unicul Robert Balan.....În Club A am avut parte de o ora întreaga de cuvinte, sunete, atitudini, talente de semnatura Robert Balan, într-un fel de stand up comedy cu trecere dintr-o parte în alta a absurdului.

De la situatii cu trimitere clara la Eugene Ionesco si a sa Cântareata cheala la actualul absurd tip Otv, de la Harry Potter la bârfe asupra unor vedete locale, de la urlete nespecifice lui Ricky Martin la cosite blonde a la Ileana Cosânzeana cu tenta de Anastacia, de la fotbal la îngenuncherea în fata unui Dumnezeu cu nume de statie de metrou. Plus câteva stiri din sport si o urma de oieri parveniti. În doua cuvinte – Robert Balan.

O ora în care multi-personajul mizeaza pe forta adunata a tuturor mediocritatilor sale. Închegate sub cupola spectacolului, momentele uneori de slaba inspiratie, prind sensul de coada. De fapt, tot ce face Balan pe scena ar trebui sa ne provoace plânsul, mai degraba decât râsul – genul acesta de performance si întreaga idee, fiind provocate de situatia de jale în care se afla societatea noastra fata în fata cu mass media. Daca nu e interesant ca Balan si-a cumparat bicicleta, de ce ar trebui sa fi auzit alte asemenea stiri cu valoare nula?

O ora întreaga este totusi mult sa-l asculti pe Balan, chiar daca personajele vedete schimonosite îsi gasesc locul într-un natural al jocului actoricesc....balan este o anti-vedeta care-si doreste, totusi, fara timiditate, locul în galeria stelelor. Atuul lui este exact absurdul situatiei, dar textul nu se ridica la înaltimea contextului. Ne face sa râdem printre dinti. Nu ne afecteaza, însa, cu desavârsire....


Maria Balabaş

Difuzat în cadrul emsiunii Dimineata crossover de la Radio Romania Cultural.

Ne-a dat ăstia la radio 1  

Publicat de robert

Adică ne-a dat mai demult, dar abia acu am reusit sa depăşim deja legendara noastră lene ancestrală şi am reuşit să punem o poză peste fişierul audio. (Această operaţiune complicată :) a fost necesară pentru că pe blogger nu se pot încărca chestii audio.)



Reportaj de Diana Joicaliuc, difuzat la "Expresul de seară" şi "Espresso" de pe Radio Romania Cultural.