Dragă jurnalule,
Iartă-mă că nu am mai scris în ultimul timp, dar am fost foarte ocupat cu ocupaţia de şomer şi cu ocupaţia de a mă da în spectacol. Adică la propriu, pe scenă, nu la figurat, adică să mă fac de râs, că cred că nu m-am făcut de râs.
Nici acuma nu vroiam să scriu, că sunt foarte ocupat cu ocupaţia că mi-e somn, da am zis că cam te-am neglijat în ultimu timp si să îţi zic şi io că am petrecut şi io sărbătorile cu bine şi la fel şi cumpăna dintre ani când m-am uitat la program şi am văzut că ce buni actori e vijelie şi minune, care sînt mai vedete decât mine. Da tre să îţi zic că tot cu ocazia fericită a sărbătorilor m-am supărat foarte tare atunci când n-am mai apucat niciun bucăţic din cel mai mare cârnat din lume cu care m-am mândrit şi io ca toţi oamenii care s-a născut, a copilărit şi trăieşte la Bucureşti, unde e foarte frumos.
Deocamdată atât
că mie somn deşi abia m-am trezit şi e abia 11 dimineaţa
te salut jurnalule
Bălan
bălan.unu
de Robert Bălan (cu două „ştiri” de Elena Vlădăreanu şi consultanţă fotbalistică din partea lui Matei Florian)
cu: Robert Bălan
voce: Elena Vlădăreanu
asistent de regie: Adrian Nistorescu
advisori: Elena Vlădăreanu, Matei Florian
asistenţă tehnică: Adrian Nistorescu
regia: Robert Bălan
producator: Robert Bălan
gen: mai mult comic (dacă îmi ies poantele şi nu am prea mari emoţii)
durata: aproximativ 1 h (depinde de inspiratia de moment)
Bloguri d'ale mele
Categories
- altii despre mine (11)
- f.a.q. (11)
- jurnal de vedetă (8)
- news (16)
- next (1)
- next show (5)
- promo (10)
- siviuri (4)
- surse de inspiratie (7)
M-am născut de Ziua Femeii în 1979. După 12 ani în care i-am încântat cu talentul meu artistic pe colegi şi pe profesori, am ajuns, într-un final, la o facultate de actorie. N-am petrecut acolo decât un an şi jumătate. Fiind şi foarte talentat şi foarte deştept, am intrat la regie, unde am stat 5 ani încheiaţi. După ce mi-am dat licenţa, cu un spectacol în care am jucat tot eu şi rolul principal, spectacol făcut după un text tradus tot de mine („Frankie e ok, Peggy e fată bună şi casa e mişto!” de Martin Cicvak), n-am mai făcut mare lucru. N-ar fi de menţionat decât vreo două lansări de carte mai acătării, neşte întâmplări la Teatrul Desant şi „Monologurile vaginului”, care, chiar dacă era făcut cu actriţe neprofesioniste, a ieşit foarte mişto. Zic io. În rest, am activat în câmpul muncii, mai întâi pe funcţia de inspector la Protecţia Copilului, apoi ca redactor la Averea, Newsin şi Gândul. De-a lungul vremurilor au mai beneficiat de extraordinarul meu talent: Dilema (pe când nu se învechise), Observator Cultural şi Metropotam. Momentan sunt liber-profesionist, adică şomer. Mai scriu la Suplimentul de Cultură şi înjur spectacole de teatru în Timpul Liber (suplementul de la România Liberă).
Robert Bălan
0 comentarii