Pe această cale, anunţăm, cu profundă durere în suflet şi în portofel, decesul calculatorului nostru. Ieri, în jurul orei 11.40, PC-ul a afişat brusc cea mai potrivită nuanţă pentru astfel de situaţii: negrul. Toate încercările de resuscitare au dat greş. Sperăm că nu este vorba decât de o moarte clinică şi că, după ce acesta va fi consultat de un medic specialist în astfel de probleme, şi după ce va trece printr-o operaţie de transplant, PC-ul va reveni la viaţă.
Pierderea este cu atât mai dureroasă cu cât abia luna următoare posesorul urma să plătească ultima rată la bancă pentru el. Trebuie menţionat că nu este vorba de un computer foarte performant, dar la vremea achiziţionării lui, nefericitul stăpân avea un salariu din care cu greu reuşea să îşi cumpere o pereche de blugi odată pe an.
Pierderea este şi mai dureroasă dacă ţinem cont de faptul că în memoria acestui amărât de computer se afla tot ce ţine de spectacolul "balan.unu": muzici, mixaje audio, fotografii, posibile afişe, text, materiale pentru blog.
Vreau să îţi zic că, ca o vedetă care sunt, am fost şi eu la shopping. La mall, desigur. M-am gândit că acuma dacă tot mă dau în spectacol să nu mă dau în spectacol cu blugii ăia vechi şi tociţi pe care îi ştie toată lumea bună care mă cunoaşte şi să îmi iau şi io blugi noi să nu zică lumea: uită-te bă şi la ăsta, tot cu blugii ăia vine şi la servici, tot cu blugii ăia merge şi la băută şi tot cu blugii ăia doarme. Acum în paranteză vă zic că să ştiţi că nu dorm în blugi că mi-a luat de curând gagica mea pijamale şi dorm în ele, atunci când ele nu sunt la spălat, că mai trebuie din când în când şi spălate cu detergent de ăla de care foloseşte toate vedetele, care are şi balsam în el şi pute şi frumos. Şi deci ca să închei paranteza vă zic că mi-am luat blugi şi ca să revin la ce vroiam să zic, zicem că deci am fost la shopping ca să îmi iau blugi, dar şi ca să mă plimb aşa prin mall ca să se uite lumea la mine şi să mă admire şi să îşi dea coate şi să zică "ia uite-l bă p-ăla". Adică în cazul ăsta ăla eram eu, şi apoi să vină la mine şi să îmi ceară să scriu cu pixul pe o foaie, sau pe bani sau pe ţîţe, numele meu. Adică cum s-ar zice să dau autografe.
Da trebuie să vă zic că n-a venit nimeni să îmi ceară autograf şi nici nu a dat din coate din cauză că prin mall pe acolo era cam gol. M-am dus chiar şi la restaurant şi mi-am luat un hamburgăr şi am stat acolo să mă vadă lumea cum mănâncă vedetele. Şi am şi stat şi am aşteptat să mai vină lume, da n-a venit. Mi-e mi-a spus lumea bună că lumea bună şi vedetele ca noi se plimbă prin mall ca să le vadă lumea. Că e mulţi oameni pe acolo pe la mall. Da când am fost eu nu era nimeni. Adică era câţiva, da numa ţărani. Acuma am şi io întrebare: ce mă fac io când o să fiu vedetă de vedetă şi va trebui să mă plimb prin mall ca să mă vadă lumea. Adică să stau aşa şi să o frec în faţa la un hamburgăr vreo 5 ore, ca să mă zărească vreo 10 oameni în total? Şi ce mă fac că am auzit că se mai deschid încă vreo 10 mall-uri în afara de alea 4 care deja este. Eu în care să mă duc? 5 ore în unul, cinci ore în altul? Păi când mă mai duc şi io cu băieţii la o bere? Şi când mai mai duc să mă filmeze ăştia de la ziar ca să mă dea pe prima pagina?
Aştept răspuns neîntâziat
Te pup jurnalule,
Bălan
pese. să ştii că tot e bine că am fost în ziua aia la mall. Mi-am luat blugi cu reducere. Dacă găsesc pe cineva care să îmi împrumute şi o eticheta de aia cu dg, m-am scos.
Zilele trecute a avut loc o repetiţie cu public. Evident publicul a fost numeros. A fost format de unul dintre asistenţii de regie (îi găsiţi pe toţi în caseta tehnică) şi din motanul Pamuk pe care deja îl cunoaşteţi de aici. Dacă asistenta de regie, deşi primise înainte şi spagă (compusă dintr-un tiramisu de la supermarket şi un pahar de vin de ăla de care îi place ei), a avut destule de obiectat, Pamuk, 
în schimb, s-a arătat foarte încântat de spectacol. A ţinut chiar să îl felicite pe autorul spectacolului aproape la fiecare scenă. I-a sărit în braţe, a încercat să îl pupe, ba s-a arătat foarte încântat şi de recuzită. "Entuziasmul său trebuie să fie temperat" a decis serviciul nostru de pază, şi la doar după câteva minute de la începerea repetiţiei, Pamuk a primit o interdicţie de a asista la repetiţie. Dar, ca un adevărat suporter, el a continuat să îşi încurajeze actorul favorit din spatele uşii închise a sufrageriei. Interdicţia a fost ridicată la final, cînd Pamuk a ţinut să îl felicite din nou pe genialul nostru actor, regizor, scenarist şi producător.
P.S. Din poza alăturată se poate observa foarte clar că protagonistul spectacolului nostru era foarte supărat în urma criticilor primite de la ceilalţi spectatori.
Dragă jurnalule,
Azi am zis să mă duc la servici cu maşina. Cu 131. Ştiu că e o fitză, mai ales că fac cam tot atâta cu maşina sau pe jos de la Aviatorilor la Casa Scântei şi că n-are niciun sens să mai plătesc şi bilet. Da sunt o vedetă ce p... mea şi îmi permit estravaganţe. Şi... când mă dădeam io cu autobuzu am auzit din spate muzică. N-o ştiam. Da zicea ăla care cânta că e cea mai nouă melodie Probabil de aia nu o ştiam. După aia am observat că ăla care asculta melodia asta nouă asculta la telefon şi m-am gândit că saracu n-are şi el bani să îşi cumpere ipod ca toată lumea bună sau un mp3 plaier că telefonul ăla al lui n-avea sunet calumea ca ăla pe care le-am văzut io la televizor la adi mutu, care şi el e vedetă ca şi mine, numai că el joacă folbal. Şi după aia m-am gîndit că saracu băiatu ăla care asculta cea mai nouă melodie n-avea bani nici să îşi cumpere căşti, că sigur s-ar fi auzit mai bine în căşti decât la difuzorul telefonului. Şi m-am gândit să îi dau căştile mele, da după aia m-am gândit că poate nu se potrivesc la telefonu lui. Şi m-am gândit şi că mai e până la salariu şi că n-am bani să îmi cumpăr altele şi că eu ce mai ascult.
Bălan
Încă de la început, ţin să îţi spun că eu sunt bine sănătos, ceea ce ţi-aş dori şi ţie dacă ai fi fiinţă. Dar nu eşti. Am fost şi la doctor, că m-a obligat ăştia de la stat ca să îmi fac analize. Şi analizele mi-a ieşit bine. Doar că dimineaţa tuşesc cam mult. Cred că e de la ţigări, da nu reuşesc să mă las de fumat şi nici să fumez mai puţin, mai ales acuma că sunt pe panta ascendentă spre a mă face vedetă. Şi s-a strâns pe capul meu mult stres. Da în rest sînt sănătos.
Eu oricum eram deja vedetă, dar doar în capul meu, dar după cum vezi m-a dat ăştia şi la radio, aşa că pot să zic că acum sunt vedetă şi în capul altora. Adică aşa ca Brad Pit, că tot mi-a zis cineva în liceu că semăn cu Brad Pit. Din păcate era un băiat şi cred că făcea mişto de mine, dar eu am reţinut minte ideea şi când m-am întânit cu o fată am întrebat-o dacă nu semăn cu Brad Pit. Şi ea a zis că da. Da după aia nu ne-am mai întânit, pentru că ea avea ff mult de învăţat.
Deci, dragă jurnalule, pentru că acum sunt o vedetă cred, zic io, că a venit timpul să le împărtăşesc şi altora din vasta mea esperienţă că cred că merită şi să aibă şi alţii ceva de învăţat de la mine, aşa cum şi eu am avut de învăţat de la alţii. Şi aiclea la tine în jurnal, dragă jurnalule, o să povestesc toate esperienţele mele de viaţă şi deşi te cheamă jurnal să ştii că nu o să scriu zilnic, că io sunt o persoană foarte ocupată şi am multă treabă, dar o să scriu când pot de des.
Închei pentru astăzi, dar trebuie să-ţi mai spun decât că m-am apucat să fac iar ezerciţii de dicţie că a zis ăştia că trebuie neapărat să se înţelege ce zic io pă scenă acolo. După cum se vede am progresat mult.
Bălan
"Mişto blogul tău!", zice persoana.
"Sper să scot cât de curând şi spectacolul",zic io.
"Ce spectacol?", zice persoana.
"Păi, n-ai văzut? E blogul unui spectacol. Chiar aşa se cheamă: blogul spectacolului balan.unu", zic io.
"A, da? Credeam că e doar aşa...", zice persoana.
Discuţia aceasta am avut-o, aproximativ în aceiaşi formă, cu 3 persoane diferite în ultimile două zile şi cu alte zece ultimile trei săptămâni. De aceea cred că e cazul să mai zic că: bălan.unu chiar va fi un spectacol. Iese cam în 3 săptămâni.
Iată ce mi-am luat: 
Păi, unde aţi văzut voi vedetă fără cercei? Nu se face...
P.S. Pe această cale ţinem să îi mulţumim încă o dată sponsorului nostru, producătorului nostru mult iubit, celui mai mecen dintre meceni, dl. Bălan, pentru că prin deosebita sa mărinimie a permis vedetei noastre să îşi cumpere cele trebuincioase pentru buna desfăşurare a actului artistic pe care urmează să îl întreprindă. Aceste obiecte preţioase au intrat deja pe mâna recuziterului nostru, dl. Bălan, care va veghea la desfăşurarea în cele mai propice condiţii a spectacolului "bălan.unu"
M-a dat ăştia la radio. La Cultura.Net
Aveti aci un fragment din interviu. Am scos o parte din prostiile pe care le-am spus. Am scos şi o parte din ă-uri şi î-uri ca să par mai inteligent.
(Poza e pusă doar pentru nu se pot încărca fişiere audio pe Blogger.)
