de pe Teatrul de azi

Bălan.unu – un blog înscenat

De vreme ce aproape orice discurs public, indiferent pe ce temă, începe cu o referire la recesiunea mondială, gândul te duce la aceeaşi temă şi atunci când constaţi că artiştii preferă monoloagele. În teatrul independent, spectacolul cu un personaj este şi mai des întâlnit, tocmai din cauza fondurilor mici de care dispun realizatorii sau din cauza spaţiului de joc redus la care au acces.

În Bucureşti, la Galeria Montage (Calea Călăraşi), spaţiu mai recent deschis circuitului artistic, anul a inceput cu un spectacol conceput şi interpretat de Robert Bălan – Bălan.unu. Gândit ca un discurs asezonat cu demonstraţii – de la cântat hituri la zi până la (un anume fel de) streaptease -, spectacolul porneşte de la structura „stand-up comedy”, dar deraiază de mai multe ori de la ea, prin distanţarea pe care şi-o impune interpretul şi prin interacţiunea cu publicul. Robert Bălan apelează la un mod direct de adresare pentru a vorbi despre chestiuni „la ordinea zilei”, care stau pe buzele tuturor – de la inepţia showbiz-ului românesc la lipsa de discernământ a presei care e responsabilă în bună parte de confuzia de valori perpetuată de ani de zile. Interpretul are dreptate când pretinde să fie şi el o vedetă, într-o lume în care orice sportiv care nu are nimic de spus câştigă automat acest statut doar pentru că i se pune un microfon în faţă la sfârşitul fiecărui meci.
Dincolo de hazul lui, structura spectacolului este cea care interesează cel mai mult: interpretul cântă, dansează, la un moment dat dispare din scenă, interacţionează cu publicul, întrerupe discursul şi se ceartă cu omul de la „tehnic”, ba chiar a scris în avans şi cronica spectacolului – mai exact două, una „de bine” şi una „de rău”, cronici care au fost publicate în Suplimentul de Cultură.
E un fel de „blog înscenat” de vreme ce toate materialele strânse aici la un loc sunt trecute printr-un filtru personal care produce automat şi o raportare critică, un comentariu implicit. „Antrenamentul” de jurnalist cultural al interpretului (de profesie actor şi regizor) a determinat probabil această abordare pe cât de neaşteptată, pe atât de interesantă.
Eu am văzut spectacolul la Galeria Montage, dar se pare că el „circulă” prin Bucureşti – se mai joacă la Club A şi, mai nou, la clubul „La Birou” din Tei (detalii pe www.balanunu.com).

Cristina Modreanu