Am fost si eu, aseara, la Balan.unu, spectacolul regizat, produs, interpretat, criticat (în bine si rau) de unicul Robert Balan.....În Club A am avut parte de o ora întreaga de cuvinte, sunete, atitudini, talente de semnatura Robert Balan, într-un fel de stand up comedy cu trecere dintr-o parte în alta a absurdului.
De la situatii cu trimitere clara la Eugene Ionesco si a sa Cântareata cheala la actualul absurd tip Otv, de la Harry Potter la bârfe asupra unor vedete locale, de la urlete nespecifice lui Ricky Martin la cosite blonde a la Ileana Cosânzeana cu tenta de Anastacia, de la fotbal la îngenuncherea în fata unui Dumnezeu cu nume de statie de metrou. Plus câteva stiri din sport si o urma de oieri parveniti. În doua cuvinte – Robert Balan.
O ora în care multi-personajul mizeaza pe forta adunata a tuturor mediocritatilor sale. Închegate sub cupola spectacolului, momentele uneori de slaba inspiratie, prind sensul de coada. De fapt, tot ce face Balan pe scena ar trebui sa ne provoace plânsul, mai degraba decât râsul – genul acesta de performance si întreaga idee, fiind provocate de situatia de jale în care se afla societatea noastra fata în fata cu mass media. Daca nu e interesant ca Balan si-a cumparat bicicleta, de ce ar trebui sa fi auzit alte asemenea stiri cu valoare nula?
O ora întreaga este totusi mult sa-l asculti pe Balan, chiar daca personajele vedete schimonosite îsi gasesc locul într-un natural al jocului actoricesc....balan este o anti-vedeta care-si doreste, totusi, fara timiditate, locul în galeria stelelor. Atuul lui este exact absurdul situatiei, dar textul nu se ridica la înaltimea contextului. Ne face sa râdem printre dinti. Nu ne afecteaza, însa, cu desavârsire....
Maria Balabaş
Difuzat în cadrul emsiunii Dimineata crossover de la Radio Romania Cultural.
bălan.unu
de Robert Bălan (cu două „ştiri” de Elena Vlădăreanu şi consultanţă fotbalistică din partea lui Matei Florian)
cu: Robert Bălan
voce: Elena Vlădăreanu
asistent de regie: Adrian Nistorescu
advisori: Elena Vlădăreanu, Matei Florian
asistenţă tehnică: Adrian Nistorescu
regia: Robert Bălan
producator: Robert Bălan
gen: mai mult comic (dacă îmi ies poantele şi nu am prea mari emoţii)
durata: aproximativ 1 h (depinde de inspiratia de moment)
Bloguri d'ale mele
Categories
- altii despre mine (11)
- f.a.q. (11)
- jurnal de vedetă (8)
- news (16)
- next (1)
- next show (5)
- promo (10)
- siviuri (4)
- surse de inspiratie (7)
M-am născut de Ziua Femeii în 1979. După 12 ani în care i-am încântat cu talentul meu artistic pe colegi şi pe profesori, am ajuns, într-un final, la o facultate de actorie. N-am petrecut acolo decât un an şi jumătate. Fiind şi foarte talentat şi foarte deştept, am intrat la regie, unde am stat 5 ani încheiaţi. După ce mi-am dat licenţa, cu un spectacol în care am jucat tot eu şi rolul principal, spectacol făcut după un text tradus tot de mine („Frankie e ok, Peggy e fată bună şi casa e mişto!” de Martin Cicvak), n-am mai făcut mare lucru. N-ar fi de menţionat decât vreo două lansări de carte mai acătării, neşte întâmplări la Teatrul Desant şi „Monologurile vaginului”, care, chiar dacă era făcut cu actriţe neprofesioniste, a ieşit foarte mişto. Zic io. În rest, am activat în câmpul muncii, mai întâi pe funcţia de inspector la Protecţia Copilului, apoi ca redactor la Averea, Newsin şi Gândul. De-a lungul vremurilor au mai beneficiat de extraordinarul meu talent: Dilema (pe când nu se învechise), Observator Cultural şi Metropotam. Momentan sunt liber-profesionist, adică şomer. Mai scriu la Suplimentul de Cultură şi înjur spectacole de teatru în Timpul Liber (suplementul de la România Liberă).
Robert Bălan
0 comentarii