1. Prima dată, am vrut să-i spun „Vreau să mă fac vedetă”, dar mi-au zis pretenii că e banal, că n-are niciun schepsis, că e naşpa. Aceeaşi preteni, mi-au zis să bag un titlu cu "bălan" că e un spectacol despre bălan. Iniţial n-am vrut. Şi aşa mă folosesc de numele ăsta de biografia mea prea mult. N-o să mă mai creadă nimeni că fac mişto. O să zică toţi că sunt paranoic de-adevăratelea. D-ăştia cu un exacerbat cult al personalităţii au tot fost în ultimul timp în România. Am sfârşit prin a mă convinge (eu pe mine însumi) că e cel mai corect titlu.
2.I-am zis şi „unu”, nu pentru că am de gând să fac o serie. Dar cine ştie? Poate oi mai face vreodată un spectacol cu bălan. E bine să ai de unde să începi numerotarea...
bălan.unu
de Robert Bălan (cu două „ştiri” de Elena Vlădăreanu şi consultanţă fotbalistică din partea lui Matei Florian)
cu: Robert Bălan
voce: Elena Vlădăreanu
asistent de regie: Adrian Nistorescu
advisori: Elena Vlădăreanu, Matei Florian
asistenţă tehnică: Adrian Nistorescu
regia: Robert Bălan
producator: Robert Bălan
gen: mai mult comic (dacă îmi ies poantele şi nu am prea mari emoţii)
durata: aproximativ 1 h (depinde de inspiratia de moment)
Archives
-
▼
2008
(43)
- ► septembrie (5)
-
▼
august
(17)
- Este balan paranoic?
- Surse de inspiraţie 3
- CV-ul meu de şcoler
- Surse de inspiraţie 2
- Îţi vine actorul la repetiţii ?
- De ce joc eu ?
- Se cauta cruce de manelist !!!
- De ce se cheamă aşa? Alt titlu mai bun n-ai găsit?
- Cea mai recentă ispravă cu caracter artistic ( sau...
- Ce fac dacă nu îmi place acest blog?
- Ce fac dacă îmi place acest blog?
- Surse de inspiratie 1
- Despre ce este vorba în "balan.unu" ?
- Cine este, dom'le, acest Robert Bălan?
- Caseta tehnică
- Unde şi când pot vedea spectacolul "balan.unu"?
- Ce este balan.unu?
Bloguri d'ale mele
Categories
- altii despre mine (11)
- f.a.q. (11)
- jurnal de vedetă (8)
- news (16)
- next (1)
- next show (5)
- promo (10)
- siviuri (4)
- surse de inspiratie (7)
M-am născut de Ziua Femeii în 1979. După 12 ani în care i-am încântat cu talentul meu artistic pe colegi şi pe profesori, am ajuns, într-un final, la o facultate de actorie. N-am petrecut acolo decât un an şi jumătate. Fiind şi foarte talentat şi foarte deştept, am intrat la regie, unde am stat 5 ani încheiaţi. După ce mi-am dat licenţa, cu un spectacol în care am jucat tot eu şi rolul principal, spectacol făcut după un text tradus tot de mine („Frankie e ok, Peggy e fată bună şi casa e mişto!” de Martin Cicvak), n-am mai făcut mare lucru. N-ar fi de menţionat decât vreo două lansări de carte mai acătării, neşte întâmplări la Teatrul Desant şi „Monologurile vaginului”, care, chiar dacă era făcut cu actriţe neprofesioniste, a ieşit foarte mişto. Zic io. În rest, am activat în câmpul muncii, mai întâi pe funcţia de inspector la Protecţia Copilului, apoi ca redactor la Averea, Newsin şi Gândul. De-a lungul vremurilor au mai beneficiat de extraordinarul meu talent: Dilema (pe când nu se învechise), Observator Cultural şi Metropotam. Momentan sunt liber-profesionist, adică şomer. Mai scriu la Suplimentul de Cultură şi înjur spectacole de teatru în Timpul Liber (suplementul de la România Liberă).
Robert Bălan
0 comentarii